Mustrari de constiinta

Niciodata n-as mai stinge departari c-o lumanare si nu cred c-as mai atinge trupul tau rupt de dorinta... Doar atunci cand luna moare si oceanul o inunda cu mareea ei alunec si te-acopar in memorie cu mustrari de constiinta. Ca-ntr-o lume de nimicuri am ajuns sa cred ca totul se usuca sub picioare, iar atunci cand mintea doare, ne ferim de-acele vise care cad precum mormane de cosmaruri interzise. Dar la fel cum moare-un suflet langa chipul tau - tot sters, asa simt cum vine-un urlet dinspre pasii de uitare ce-i citesc in al tau mers.